Din mândrie omul cade, din smerenie - niciodată

Duminică, 9 februarie 2014, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din Durleşti, mun. Chişinău (stareţ PCuv. Arhimandrit Andrei Caramalău)

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Petru a rostit un cuvânt de învăţătură în care s-a referit la perioada Triodului ca „o perioadă de pocăinţă şi de pregătire pentru Slăvitul Praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi la pericopa Evanghelică din Duminica a 33-a după Rusalii.

Vorbind despre Evanghelia duminicii, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, între altele, a spus: „Evanghelia de astăzi ne prezintă doi oameni, unul era fariseu şi celălalt vameş, care se roagau în templu. Fariseul era un om corect, evlavios, respecta ceea ce le cerea legea lui Moise evreilor. El spune că nu era răpitor, nedrept, adulter, şi era adevărat. El postea de două ori pe săptămână şi da zeciuială din tot ce agonisea. Era un credincios care punea în practică religia sa. Dar, ne spune Mântuitorul în Evanghelie că rugăciunea lui nu a fost primită de Dumnezeu. Care este motivul? Pentru că rugăciunea fariseului nu era, o rugăciune, ci o formă de manifestare a slavei deşarte, a laudei de sine. Dar fariseul mai face ceva rău în timpul rugăciunii sale, el îl judecă pe aproapele, comparându-se cu el. Zice fariseul: „Nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş”. Faptul că era un credincios evlavios, îndeplinea cu fidelitate îndatoririle sale religioase nu a fost de ajuns să-i fie ascultată rugăciunea. Judecata aproapelui constituie o piedică pentru ca rugăciunea lui să fie ascultată de Dumnezeu.

În contrast cu fariseul, Evanghelia ni-l prezintă pe vameş care „departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”. Şi spune Mântuitorul: „Zic vouă că acesta (adică vameşul), s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela (decât fariseu)”. Şi imediat adăugă, idee care este şi concluzia Evangheliei: „Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

De ce rugăciunea fariseului nu a fost primită? Pentru că a fost făcută cu mândrie. Şi dimpotrivă, vameşul s-a folosit de rugăciunea sa, pentru că a adresat-o lui Dumnezeu cu smerenie. Parabola de astăzi condamnă păcatul mândriei, şi dimpotrivă scoate în evidenţă virtutea smereniei, arătându-ne în ce stare Dumnezeu aşteaptă rugăciunile de la noi. Smerenia este calea care duce la cer, ne spun Părinţii Bisericii. Smerenia a fost numită de către aceiaşi Părinţi ai Bisericii „împărăteasa tuturor virtuţilor”. Şi tot Părinţii Bisericii spun că „din mândrie omul cade, iar din smerenie niciodată”. Sfântul Grigore de Nyssa spune că „mândria este un urcuş în jos, iar smerenia este o cădere în sus”.

„Părinţii Bisericii ne îndeamnă ca din parabola de astăzi să învăţăm de la fariseu faptele bune, iar de la vameş – smerenia. Suntem la începutul Triodului, o perioadă de zece săptămâni în care suntem chemaţi să ne pregătim pentru Luminatul Praznic al Învierii. Să ne cercetăm sincer viaţa noastră şi să înţelegem cât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi prin pocăinţă, prin mărturisirea păcatelor, prin schimbarea modului de a gândi şi a făptui să ne schimbăm viaţa noastră, încercând să revenim la Dumnezeu, izvorul vieţii noastre celei veşnice”, a mai spus Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.

Părintele stareţ, arhimandrit Andrei Caramalău, în cuvântul său a mulţumit Înaltpreasfinţitul Petru pentru vizită şi binecuvântare arhierească şi l-a invitat pe Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei să viziteze mănăstirea şi cu alte ocazii, oferind şi o agapă frăţească.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Hramul Mănăstirii Sf. Apostol Andrei, 2013 (impresii)

    Moaştele Sfântului Apostol Andrei din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Dobrogea, au fost aduse la Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei din Durleşti, R.Moldova, în data de 11 decembrie, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teodosie. Cu aceasă ocazie, la mănăstire a fost oficiată Sfânta Liturghie în data de 12 decembrie, iar la ora 12.00 s-a  organizat  Drumul Crucii cu Sfintele moaşte, prin localitate. 

ÎPS Mitropolit Petru al Basarabiei

    Astăzi, 13 decembrie, deoarece se sărbătoreşte hramul Sfântului Apostol Andrei la mănăstire,  am avut ocazia să merg acolo şi să mă închin şi eu, să particip la Slujba Arhierească oficiată de un sobor de preoţi din ţară şi de peste hotare în frunte cu Înalt Presfinţitul Mitropolit Petru al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

   Slujba m-a inspirat, mi-a adus multă pace în suflet şi credinţă. Mare mi-a fost bucuria să văd faptul că Sfânta Liturghie se oficiază în biserica nouă. Desigur, deocamdată biserica nu este pictată în interior, si mai este mult de muncă la tencuiala zidurilor din exterior. Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi strădania fiecăruia dintre noi, creştinii, va fi finalizată şi această divină lucrare. Apoi, m-am bucurat la gândul că, odată cu aducerea Moaştelor Sfântului Apostol Andrei în Moldova, a căzut zăpada.

Moaştele Sfântului Apostol Andrei

    Deşi în biserica nouă azi a fost frig, totuşi nu l-am simţit atât de acut, pentru că a fost o atmosferă de bucurie duhovnicească prezentă în fiecare suflet acolo. Erau şi copilaşi foarte mici care au dat dovadă de stoicism veritabil, rezistând până la sfârşitul Liturghiei. 

   

   După predica Înalt Presfinţitului Mitropolit Petru al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, ne-a felicitat părintele stareţ, Arhimandrit Andrei, spunându-ne, de asemenea, cât de uşor i-a fost să treacă hotarul cu sfintele moaşte în Moldova, la gândul că Sfântul Andrei şi-a dorit să vină aici. Şi noi, creştinii, îi dorim prezenţa la fel de mult, el fiind iubitul Apostol al neamului nostru ce ne-a încreştinat de la începutul veacurilor. Părintele s-a mirat, de altfel, şi de evlavia vameşilor, atât de o parte, cât şi de alta, faţă de Sfântul Andrei, pe care l-au primit şi l-au cinstit cum se cuvine. 

     După cuvintele de încurajare şi felicitare, ne-am închinat cu evlavie Sfântului Andrei, am fost miruiţi, după care am fost invitaţi la o agapă creştină. 

     Racla cu Sfintele moaşte se vor afla la Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei din Durleşti până în data de 18 decembrie.

sursa: hristosanesti.blogspot.com

Închinare la moaştele Sfântului Apostol Andrei

sursă video: jurnaltv.md

 

Despre Săptămâna Patimilor

Emisiune realizată de Jurnal TV, Moldova
Invitați: Prot. Pavel Borșevschi, Arhim. Andrei Caramalău 



 

Arhimandritul Andrei Caramalău: Rodul dragostei mele o reprezinta comunitatea

Primisem recomandarea de a realiza un interviu cu arhimandritul Andrei staretul Manastirii "Sfantul Apostol Andrei" din Durlesti, inainte de nenorocirea de pe 1 aprilie. Acum eram dublu motivata. Nu vorbisem niciodata cu un calugar si nici nu banuiam ca imi va fi atat de interesant. Ascultandu-l, absorbeam fiecare cuvant. Am venit sa obtin raspunsuri, dar am plecat cu mult mai multe intrebari.

Ce V-a determinat sa pasiti in lumea monahismului?

In primul rand vreau sa aduc o lumina in cadrul acestui fapt. In urma unor studii liceale, universitare, am constatat ca totusi eu, ca teolog, m-am gandit sa recurg la una dintre vocatiile bisericii noastre-de a ma calugari. Este vorba de o misiune in faza unui moment de a fi celibatar. Mai frumos suna cuvantul monah-care se descifreaza ca unul pentru Dumnezeu, m-am dedicat voii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel marturiseste intr-o Evanghelie catre meseni ca cel ce se insoara bine face, dar cel ce nu se insoara mai bine face. Aceasta randuiala a monahismului trebuie s-o interpretam ca fiind una virtuala si in sensul acesta sa fie una vocationala. Monahismul este o aripa a ortodoxiei, sa intelegem ca marea majoritate a sfintilor au venit dintr-o lume a monahismului. Accentuez marea majoritate, nu toti.

M-a determinat dragostea fata de Dumnezeu. M-am calugarit la o varsta frageda, de 22 de ani.

Si nu ati regretat chiar niciodata?

N-am avut nici un regret si nici in momentul de fata n-am nici un regret. Daca m-as naste inca o data, tot calugar as deveni.

Am incurajat viata de familie, ca fiind una frumoasa. De fapt, familia si monahismul presupun aceleasi responsabilitati. Ambele, daca dezertam, nu facem decat sa cadem in apostazie. Nu putine sunt cazuri cand apar divorturile, bine si in monahism se dezerteaza. Dar sa intelegem ca totusi familia, cununia este la nivel de taina, insa monahismul este consacrare.

Bine, puteti renunta la viata de cuplu, dar copiii proprii nu Va lipsesc?

Eu am foarte multi copiii. Copiii mei sunt credinciosii, copiii sunt cei care ma asculta, sunt enoriasii si fii mei duhovnicesti. Rodul dragostei mele o reprezinta comunitatea, pe care Hristos mi-a incredintat-o s-o duc in imparatia lui Dumnezeu. Este un act de jertfa monahismul. E adevarat ca in viata pe care o traim acum, as spune ca e greu sa mai aducem tineri in randul monahismului, pentru ca traim intr-o perioada grea, de globalizare, mai este si secularismul acestei vieti. Nu prea putem sa aducem multi tineri in biserica, urmarind scopul de a-i calugari, dar si calugaria este un dar de la Dumnezeu. Multi sunt chemati, putin sunt alesi. De aceea ortodoxia noastra are nevoie de calugari devotati, nu de impostori. Adica sa nu ne calugarim in folosul obtinerii unor lucruri trecatoare. Trebuie sa ne calugarim avand la baza smerenia, dragostea fata de Dumnezeu si de Biserica.

Care ar fi un motiv de calugarie? Care sunt lucrurile trecatoare pe care ar putea sa le castige un impostor calugarindu-se?

Unii vin cu intentia de a gasi la Manastire un refugiu. Da, la Manastire gasesti un refugiu duhovnicesc, dar nu trebuie sa cauti un refugiu din punct de vedere material. Ca un esec al vietii. Zic, uite dezertez din lumea asta, si merg la Manastire unde obstea are grija de mine si nu am alte responsabilitati. Astea sunt preconceptii gresite. Monahul totusi trebuie sa promoveze viata pentru Hristos, pentru biserica, si nu numai pentru el insusi, dar si pentru cei din afara, sa ne rugam pentru toata lumea.

Sa nu ne izolam, pentru ca autoizolarea nu duce la bine. In perioadele vechi manastirile se construiau departe de lume, ca sa fie un refugiu, un refugiu pentru calugari, pentru a fugi de ispite. Dar acum e cazul sa intelegem ca manastirea nu trebuie sa fie departe de lume, ca sa nu instrainam lumea de noi. Trebuie sa fie aproape de lume, de zidirea umana, pentru ca lumea sa vada chipul si asemanarea lui Dumnezeu, in fiecare om se culege Mantuirea, legatura dintre om si Dumnezeu.

Societatea evolueaza zi de zi, ce schimbari ati admite in Biserica pentru a fi intr-un pas cu societatea?

Biserica evolueaza si ea, tine pasul cu societatea. Dar, in Biserica nu se accepta reforme, reforme care sa fie in asentimentul societatii, reforme conform carora Biserica sa fie condusa sau manipulata de societate. Este o institutie sacra, in vremurile care traim trebuie sa conducem biserica, ajustand-o la principiile valorilor umane. Dar sa pornim de la moralitate. Moralitatea trebuie sa fie principiul de baza. Acum trebuie sa remarcam ca avem o societate in declin, o societate care este foarte crancena, dura.

La care eu la un moment dat am zis ca sunt 3 stari sociale in convetuirea noastra in comun. Prima este cea mai dureroasa, ca fiind om contra om, legea junglei, in care omul isi pierde echilibrul moral si devine un om fara Dumnezeu, se atrofiaza moralitatea. De aici vedem revolutia omului impotriva lui Dumnezeu, starea aceasta vulcanica a omului cand nu il mai recunoaste pe Dumnezeu ca fiind Atotcreator si Mantuitor. Omul devine un micro- Dumnezeu. Aceste forme le vedem si in zilele noastre, crime, avorturi, tot felul de stari revolutioniste. Noi trebuie sa tinem cont de aceste stari haine.

A doua stare este om pe langa om. Omul care te consoleaza, spunand ca ii este mila de tine, dar mai mult i-e mila de el. O consolare la nivelul buzelor doar. Nu este si o starea interioara launtrica la fel ca in morala crestina.

Iar a treia forma si cea mai frumoasa, este om pentru om. Omul cand se duce in slujba omului. Omul trebuie intotdeauna sa se jertfeasca pentru om, unii pentru altii. Si toata viata noastra pe Hristos si Dumnezeu sa-l laudam.

Cum atrageti copiii sa vina la biserica?

Vreau sa va spun si in calitatea mea de profesor de religie. Predau religia la liceul "Hyperion" si la Liceul teoretic din Durlesti. Copiii sunt foarte sensibili, si nu in zadar Hristos spune :"lasati copii sa vina la mine, caci unora ca acestia le este imparatia Domnului". In general copii trebuie tratati ca cei mai nevinovati si cei mai puri. Copiliul este imaculat. Copilul trebuie sa-l atragi din privire. Copilului trebuie sa te daruiesti. Copilului nu poti sa-i predai teologie, teologia este pentru cei mari. Teologia nu este vorbirea despre Dumnezeu, dar vorbirea cu Dumnezeu, prin rugaciune. Trebuie sa invatam de la copii, chipul cel nevinovat, smerenia si sinceritatea lor.

Eu am avut cazuri foarte frumoase, cand vin copiii cu parintii de mana la biserica si la un moment dat parintii sunt straini de comportamentul lor in Biserica. Copilul de clasa intai sau a doua ii ia pe parinti de mana si la arata la ce icoane sa se inchine si unde sa aprinda lumanarea. Va dati seama ca pentru mine este ceva deosebit, copilul sa invete pe propriul parinte cum trebuie sa se comporte in biserica. Din acest punct de vedere, era bine ca situatia sa fie invers. Dar acum acceptam aceste realitati, deoarece copilul este educat. In general trebuie sa implementam dragostea fata de Dumnezeu nu doar in randul copiilor, dar si al tineretului.

Biserica este plina de tineret. Biserica fara batrani este seaca si fara tineret este stirba. La un moment dat trebuie sa ne completam unul pe altul si trebuie sa fie si tineretul si virstnicii.

Traditia si izvorul traditiei trebuie sa fie in Biserica.

Din pacate, vedem ce s-a inatamplat acum cateva zile in Durlesti, crima odioasa a celor doi tineri, care a avut loc. Trebuie sa va spun ca cei doi tineri frecventau biserica la mine, erau si fii mei duhovnicesti. Veneau in biserica, se marturiseau periodic. Deci, erau niste tineri model pentru societate. Dar vedem ca traim vremuri apocaliptice, cand puterea raului este cea care depaseste frontierele.

Cred ca a fost foarte greu pentru dumneavoastra?

Sigur e greu. Intr-o oarecare masura, ma simt purtator al vinei. Privesc prin prisma acestor lucruri si trebuie sa ne rugam la Dumnezeu, ca sufletele acestor tineri sa fie in imparatia lui Dumnezeu.

Cum V-ati explicat ca s-a intamplat, oarecum, aproape de manastire?

Este in vecinatate. Faptul ca s-a intamplat acest lucru, de multe ori, ca om, nu pot sa-mi explic. Ca preot, ma gandesc ca poate Dumnezeu i-a vrut acolo Sus in cer. Am pierdut doi liceeni si doi tineri, dar am castigat doi sfinti in imparatia lui Dumnezeu. Incet, incet, trebuie sa acceptam ca nu este nici un castig fara pierdere si nici o pierdere fara castig.

Fiind Staret, Sunteti mai aproapre de Dumnezeu decat mine- mireana?

Fiecare este aproape de Dumnezeu. Dumnezeu este in viata noastra, cu cat mai departe suntem in raportul lui de pacatosie, cu atit mai aproape suntem fata de Dumnezeu si Biserica. EL nu este niciodata departe de noi. Totusi, sa intelegem acest lucru, ca Biserica propavaduieste dragostea si evlavia in randul fiecarui credincios. Imi aduc aminte de o frumoasa parabola, cand un pictor de talie mondiala la un moment dat, dupa ce isi picteaza opera, i-o aratase copilului sau. Opera ce descria, de fapt, o casa frumoasa si o usa la care Hristos batea. Copilul, dupa ce a privit, a intrebat tatal :"Tata, da unde este iala de la usa? Pentru ca Isus nu are de ce sa apuce ca sa deschida usa si sa intre. Si tatal i-a raspuns, am desenat-o de partea cealalta a usii, pentru ca de acolo trebuie sa traga cel ce deschide. Hristos nu se impune noua, el se daruieste si noua nu ne ramane decat sa-i deschidem usa. El tot timpul sta la usa sufletului nostru si bate. Asta e o interpretare foarte frumoasa.

Oamenii simpli au, de obicei, astenii de primavara, depresii. Dumneavoastra simtiti asa ceva?

Nu am depresii si astenii de primavara. Am ispite. Si in general fiecare dintre noi are aceste ispite. Important ca sa nu intervina in viata noastra descurajarea, deznadejdea. Depresiile sunt termini intrebuintati de un psiholog, el poate fi in tema acestor lucruri. Dar un duhovnic, care este acelasi psiholog, vorbeste despre deznadejde. As recomnda in general sa ne ferim de deznadejde, sa fim intr-o relatie foarte apropiata cu Dumnezeu si Biserica.

Care este chipul unui bun enorias?

Unul ascultator, intelept, fidel Bisericii. Un enorias adevarat cu fata la Dumnezeu are intelepciune solomonica, e capabil sa cantareasca foarte bine lucrurile si sa-l vada pe cel de langa noi, indiferent de religie si de atitudine morala, sa-l vada ca un confrate.

Gemma Solomon

Foto: Marina Trocin

sursa: allmoldova

 Hram:     Sfântul Apostol Andrei - 13 decembrie;

               Adormirea Maicii Domnului - 28 august

 Stareţ:    Arhimandrit Mitrofor Andrei Caramalău

 Aşezare: la distanţa de aprox. 5 km SV de or. Chişinău

    Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei din or. Durleşti, mun. Chişinău, este una dintre primele locaşuri monahale ale Mitropoliei Basarabiei. În anul 2002, părintele stareţ Arhimandrit Andrei Caramalău, originar din or. Galaţi, a sfinţit terenul, iar în 2003, a iniţiat, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Petru al Basarabiei, construcţia catedralei. În anul 2007, acoperişul catedralei a fost acoperit. 

     

 Deşi s-a confruntat cu multe necazuri şi greutăţi, părintele stareţ Andrei susţine: "Greutatea, pentru mine, este o sarcină, nu o povară. Deşi, În 2003, aici era doar un vagon dezafectat, de 9 m lungime, am hotărât să facem în el un spaţiu de rugăciune, o capelă-paraclis, până va fi gata catedrala noastră. Înainte de fiecare slujbă, iarna, trebuia să scoatem zăpada afară din vagon, pentru a ne putea ruga", îşi aminteşte părintele. "Mă bucur că aici vin foarte mulţi tineri. Şi eu, dacă nu eram tânăr, poate nu aveam acelaşi elan. Poate vom fi pomeniţi în diptice… Îmi aduc aminte de Alexandru Macedon, care la sfârşitul vieţii a rugat să fie îngropat cu mâinile scoase afară din criptă: «Cât de mare împărat am fost, nu iau nimic cu mine…» Luăm doar faptele. Aici e cea mai frumoasă teologie: cea a trecerii din lumea asta..." 

MISIONARISM. Biserica Ortodoxă este dinamică. E misionară prin preoţi şi credincioşi. Mitropolia Basarabiei are şi parohii în diasporă, cum sunt cele din sudul Ucrainei, şi preoţii îşi exercită acolo slujba misionară, prin rotaţie. Iar în Basarabia, orice preot e şi puţin misionar. 

VIZIUNEA. "Cum va fi? Aşa cum o visez în fiecare noapte. Ca pe un mic Ierusalim. Cu toate rânduielile, biserica mare, biserica mică, apoi chiliile. Un centru de filantropie. Ca acele vasiliade din trecut"…

Binecuvântarea † Teoctist

"Părintelui Andrei, preot harnic al Mitropoliei Basarabiei, cu binecuvântări şi preţuire, † Teoctist. 10.9.2004". Tabloul reprezentându-l pe Patriarhul Teoctist e aşezat, în capela-paraclis, pe locul pe care sunt puse de obicei tablourile votive ale ctitorilor. "Când am primit de la Prea Fericitul acest dar, afirmă părintele stareţ Andrei, m-am simţit copleşit şi mi-am spus în sine că nu merit acest apelativ: harnic. Dar e un titlu cu multă răspundere acordat de Prea Fericitul care auzise multe lucruri frumoase despre Mănăstirea Sf. Apostol Andrei din Durleşti şi, desigur, mă bucur că avem această binecuvântare de la sfinţia sa. 

adaptare după articolul: Mănăstirea Durleşti