Din mândrie omul cade, din smerenie - niciodată

Duminică, 9 februarie 2014, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din Durleşti, mun. Chişinău (stareţ PCuv. Arhimandrit Andrei Caramalău)

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Petru a rostit un cuvânt de învăţătură în care s-a referit la perioada Triodului ca „o perioadă de pocăinţă şi de pregătire pentru Slăvitul Praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi la pericopa Evanghelică din Duminica a 33-a după Rusalii.

Vorbind despre Evanghelia duminicii, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, între altele, a spus: „Evanghelia de astăzi ne prezintă doi oameni, unul era fariseu şi celălalt vameş, care se roagau în templu. Fariseul era un om corect, evlavios, respecta ceea ce le cerea legea lui Moise evreilor. El spune că nu era răpitor, nedrept, adulter, şi era adevărat. El postea de două ori pe săptămână şi da zeciuială din tot ce agonisea. Era un credincios care punea în practică religia sa. Dar, ne spune Mântuitorul în Evanghelie că rugăciunea lui nu a fost primită de Dumnezeu. Care este motivul? Pentru că rugăciunea fariseului nu era, o rugăciune, ci o formă de manifestare a slavei deşarte, a laudei de sine. Dar fariseul mai face ceva rău în timpul rugăciunii sale, el îl judecă pe aproapele, comparându-se cu el. Zice fariseul: „Nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş”. Faptul că era un credincios evlavios, îndeplinea cu fidelitate îndatoririle sale religioase nu a fost de ajuns să-i fie ascultată rugăciunea. Judecata aproapelui constituie o piedică pentru ca rugăciunea lui să fie ascultată de Dumnezeu.

În contrast cu fariseul, Evanghelia ni-l prezintă pe vameş care „departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”. Şi spune Mântuitorul: „Zic vouă că acesta (adică vameşul), s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela (decât fariseu)”. Şi imediat adăugă, idee care este şi concluzia Evangheliei: „Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

De ce rugăciunea fariseului nu a fost primită? Pentru că a fost făcută cu mândrie. Şi dimpotrivă, vameşul s-a folosit de rugăciunea sa, pentru că a adresat-o lui Dumnezeu cu smerenie. Parabola de astăzi condamnă păcatul mândriei, şi dimpotrivă scoate în evidenţă virtutea smereniei, arătându-ne în ce stare Dumnezeu aşteaptă rugăciunile de la noi. Smerenia este calea care duce la cer, ne spun Părinţii Bisericii. Smerenia a fost numită de către aceiaşi Părinţi ai Bisericii „împărăteasa tuturor virtuţilor”. Şi tot Părinţii Bisericii spun că „din mândrie omul cade, iar din smerenie niciodată”. Sfântul Grigore de Nyssa spune că „mândria este un urcuş în jos, iar smerenia este o cădere în sus”.

„Părinţii Bisericii ne îndeamnă ca din parabola de astăzi să învăţăm de la fariseu faptele bune, iar de la vameş – smerenia. Suntem la începutul Triodului, o perioadă de zece săptămâni în care suntem chemaţi să ne pregătim pentru Luminatul Praznic al Învierii. Să ne cercetăm sincer viaţa noastră şi să înţelegem cât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi prin pocăinţă, prin mărturisirea păcatelor, prin schimbarea modului de a gândi şi a făptui să ne schimbăm viaţa noastră, încercând să revenim la Dumnezeu, izvorul vieţii noastre celei veşnice”, a mai spus Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.

Părintele stareţ, arhimandrit Andrei Caramalău, în cuvântul său a mulţumit Înaltpreasfinţitul Petru pentru vizită şi binecuvântare arhierească şi l-a invitat pe Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei să viziteze mănăstirea şi cu alte ocazii, oferind şi o agapă frăţească.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei