Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi

În fiecare an, pe data de 30 ianuarie/12 februarie, sunt praznuiţi Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare semnifică unitatea creştinilor. După ani de dispute între comunităţile creştine, pe tema - cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi,  s-a hotărât în urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, în timpul împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie să fie ziua de cinstire comună a celor trei ierarhi. Pentru a recunoaşte valoarea teologică a Sfinţilor Trei Ierarhi, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume. Rugăciune către Sfinţii Trei Ierarhi Sfinţilor Ierarhi ai lui Hristos, lauda Bisericii: Vasile înţelepte – stâlp al credinţei, Grigorie prealuminate- minte cerească, Ioane Gură de Aur – propovăduitorul înflăcărat al pocăinţei, voi cei ce aţi fost dăruiţi Bisericii în vremuri de cumpănă pentru a descoperi credinţa cea adevărată, primiţi această smerită rugăciune pe care o înălţăm către voi, sfinţilor. Dăruiţi-ne nouă, păcătoşilor, adevărata cunoaştere şi învăţaţi-ne cum se cuvine să trăim noi, cei ce purtăm cu nevrednicie numele de creştin. Sârguiţi-vă, sfinţilor, să-i scoateţi pe credincioşi din smintelile acestei lumi ticăloase, aşa cum odinioară aţi făcut cu cei pe care i-aţi păstorit. Fiţi deci călăuzele noastre către cer! Mijlociţi cu rugăciunile voastre pe lângă Dumnezeu, să ne dăruiască iertare, smerenie şi înţelepciune! Voi, cei care trăiţi în cer, rugaţi-vă, sfinţilor, ca şi noi, cei ce trăim pe pământ, să le gândim şi să le facem pe cele de sus. Fiţi alături de noi, Sfinţilor Trei Ierarhi, în viaţa aceasta şi după moarte, ca şi noi să ne împărtăşim de fericirea cea veşnică. Amin!

Din mândrie omul cade, din smerenie - niciodată

Duminică, 9 februarie 2014, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din Durleşti, mun. Chişinău (stareţ PCuv. Arhimandrit Andrei Caramalău)

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfinţitul Petru a rostit un cuvânt de învăţătură în care s-a referit la perioada Triodului ca „o perioadă de pocăinţă şi de pregătire pentru Slăvitul Praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şi la pericopa Evanghelică din Duminica a 33-a după Rusalii.

Vorbind despre Evanghelia duminicii, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, între altele, a spus: „Evanghelia de astăzi ne prezintă doi oameni, unul era fariseu şi celălalt vameş, care se roagau în templu. Fariseul era un om corect, evlavios, respecta ceea ce le cerea legea lui Moise evreilor. El spune că nu era răpitor, nedrept, adulter, şi era adevărat. El postea de două ori pe săptămână şi da zeciuială din tot ce agonisea. Era un credincios care punea în practică religia sa. Dar, ne spune Mântuitorul în Evanghelie că rugăciunea lui nu a fost primită de Dumnezeu. Care este motivul? Pentru că rugăciunea fariseului nu era, o rugăciune, ci o formă de manifestare a slavei deşarte, a laudei de sine. Dar fariseul mai face ceva rău în timpul rugăciunii sale, el îl judecă pe aproapele, comparându-se cu el. Zice fariseul: „Nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş”. Faptul că era un credincios evlavios, îndeplinea cu fidelitate îndatoririle sale religioase nu a fost de ajuns să-i fie ascultată rugăciunea. Judecata aproapelui constituie o piedică pentru ca rugăciunea lui să fie ascultată de Dumnezeu.

În contrast cu fariseul, Evanghelia ni-l prezintă pe vameş care „departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!”. Şi spune Mântuitorul: „Zic vouă că acesta (adică vameşul), s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela (decât fariseu)”. Şi imediat adăugă, idee care este şi concluzia Evangheliei: „Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

De ce rugăciunea fariseului nu a fost primită? Pentru că a fost făcută cu mândrie. Şi dimpotrivă, vameşul s-a folosit de rugăciunea sa, pentru că a adresat-o lui Dumnezeu cu smerenie. Parabola de astăzi condamnă păcatul mândriei, şi dimpotrivă scoate în evidenţă virtutea smereniei, arătându-ne în ce stare Dumnezeu aşteaptă rugăciunile de la noi. Smerenia este calea care duce la cer, ne spun Părinţii Bisericii. Smerenia a fost numită de către aceiaşi Părinţi ai Bisericii „împărăteasa tuturor virtuţilor”. Şi tot Părinţii Bisericii spun că „din mândrie omul cade, iar din smerenie niciodată”. Sfântul Grigore de Nyssa spune că „mândria este un urcuş în jos, iar smerenia este o cădere în sus”.

„Părinţii Bisericii ne îndeamnă ca din parabola de astăzi să învăţăm de la fariseu faptele bune, iar de la vameş – smerenia. Suntem la începutul Triodului, o perioadă de zece săptămâni în care suntem chemaţi să ne pregătim pentru Luminatul Praznic al Învierii. Să ne cercetăm sincer viaţa noastră şi să înţelegem cât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi prin pocăinţă, prin mărturisirea păcatelor, prin schimbarea modului de a gândi şi a făptui să ne schimbăm viaţa noastră, încercând să revenim la Dumnezeu, izvorul vieţii noastre celei veşnice”, a mai spus Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei.

Părintele stareţ, arhimandrit Andrei Caramalău, în cuvântul său a mulţumit Înaltpreasfinţitul Petru pentru vizită şi binecuvântare arhierească şi l-a invitat pe Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei să viziteze mănăstirea şi cu alte ocazii, oferind şi o agapă frăţească.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Program liturgic (18,19, 20 ianuarie)

Sâmbătă, 18 ianuarie - Ajunul Bobotezei, Liturghia Sf .Ioan Gura de Aur ( zi de post)

Duminică, 19 ianuarie - Botezul Domnului (Boboteaza), Liturghia Sf. Vasile cel Mare

Luni, 20 ianuarie - Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, Sfânta Liturghie

       In ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste Agheasma Mare. In Ajunul Bobotezei se tine post negru, nu se mananca si nu se bea nimic. Canoanele Bisericii invata ca in Ajunul Bobotezei se ajuneaza total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemancate. In Tipicul Sfantului Sava se spune ca, daca Ajunul cade duminica sau sambata, nu se tine post negru. Postul din ziua de 18 ianuarie este pastrat din perioada secolele IV-VI, cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune timp de 40 de zile, sa primeasca botezul in seara acestei zile. Dupa ce primeau botezul, puteau sa participe pentru prima data la liturghia credinciosilor si sa se impartaseasca. Astazi, crestinii postesc in aceasta zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfintita - Agheasma Mare.

In unele regiuni, in special in Moldova, crestinii ortodocsi gusta pe nemancate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (18 ianuarie), pana la 25 ianuarie - odovania praznicului. Se intampla ca cei opriti de la Sfanta Impartasanie sa primeasca de la duhovnic binecuvantarea de a lua Agheasma Mare. Insa, trebuie sa fim cu luare aminte la faptul ca Agheasma Mare nu poate inlocui Sfanta Impartasanie.

Cu Agheasma Mare se stropesc casele credinciosilor si locuitorii acestora, in Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc si lucrurile care trebuie binecuvantate sau sfintite, cum ar fi de pilda, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor liturgice, la sfintirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir.

Boboteaza, ziua in care Hristos S-a descoperit lumii

Afara de cele graite de Iisus la varsta de 12 ani in templu, Hristos nu a savarsit nicio minune si nu a rostit niciun cuvant retinut de evanghelisti. Incepand cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra si incepe sa propovaduiasca. A primit botezul la 30 de ani, varsta maturitatii la evrei.

Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinti creatia. Ca Mantuitorul nu a venit sa primeasca iertare de pacate de la Ioan, reiese si din faptul ca botezul lui Ioan il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa, insa, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era "spre iertarea pacatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.

El primeste botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfant in creatie. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe Sfantul Duh, asa cum ne marturiseste Sfantul Chiril al Alexandriei. Botezul Mantuitorului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru intreaga creatie. 

In Botezul Domnului stau inceputul si temeiul Sfintei Taine a Botezului crestin

Acceptand sa Se cufunde in Iordan, Hristos l-a ingropat pe vechiul Adam si a inceput astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce sa curete, ci au fost ele insele purificate. Hristos a curatit prin cufundarea Sa in Iordan, creatia intinata de caderea omului in pacat si a inlaturat puterea satanei. Astfel, in clipa cand El S-a lasat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorat peste creatie.

In rugaciunea de sfintire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curatirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea sa devina, prin pogorarea deplina a Duhului, loc al nasterii omului nou in Hristos.

Astfel, ritualul Botezului crestin repeta aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapa existentiala in alta: el se deschide cu lepadarile, menite sa alunge puterea satanei si se incheie cu primirea darului Sfantului Duh.

       Pe data de 20 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron.Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Ioan Botezatorul - "Ingerul Domnului"

Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezatorul "Ingerul Domnului", pentru ca avea sa-I gateasca calea (Mal. 3, 1), iar Mantuitorul recunoaste ca Ioan este "ingerul"de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10). De ce il numim inger intrupat? Pentru ca el a ajuns sa poarte in fiinta sa semnele biruintei asupra pacatului originar. Astfel, el nu-si mai castiga painea cu sudoarea fruntii. Evanghelistul Marcu precizeaza: "Si Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare din piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica" (Marcu 1,6). Aceasta prezentare ne descopera marele ascet din Ioan, care invinge in fiinta sa inclinatiile spre pacat si devine vrednic sa-l vesteasca lumii pe Hristos. De aceea nu-i intamplator ca este reprezentat pe usile imparatesti ale altarelor ortodoxe, cu aripi de inger.

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi si a-L face cunoscut lui Israel. 

Rolul Sfantului Ioan Botezatorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naste in ei credinta in Hristos. El isi incepe predica cu aceleasi cuvinte ca si Mantuitorul: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Mt. 3, 2). Le atrage atentia ca nu este de ajuns sa faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mantuirea. In acest sens le spune: "Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam" (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind ca toate neamurile sunt chemate la mantuire. Convertirea propovaduita de Ioan presupunea recunoasterea starii de pacat in care se afla omenirea si inlaturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseica. Actul care consfinteste convertirea este "botezul lui Ioan". Acest botez, numit si al pocaintei, nu daruia iertarea pacatelor, dar presupunea cainta pentru pacatele savarsite si astfel, pregatea sufletul pentru primirea iertarii. Misiunea principala a Sfantului Ioan Botezatorul era sa puna inaintea ochilor mintii realitatea pacatului si sa trezeasca dorinta de ispasire, urmand ca Mantuitorul care avea sa vina, sa le descopere celor convertiti calea pe care sa o urmeze. Ca Ioan Botezatorul reuseste sa zguduie constiintele, o arata Sfantul Evanghelist Luca cand spune: " poporul era in asteptare" (Luca 3, 5) si toti se intrebau daca nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a inlatura orice ispita care facea posibila confuzia ca Ioan este Mesia cel asteptat, va spune: "Eu va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ... Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc" (Matei 3, 11). Si va incheia prin a spune: " Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era" (Ioan 1, 15).

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Moastele Sfantului Ioan

Potrivit traditiei, Ioan a fost inmormantat in Samaria. Din relatarile istoricilor Rufinus si Teodoret, aflam ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in anul 362. Astfel, o parte din moaste a fost arsa, iar cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria. La 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele. Despre capul sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Astazi, capul sfantului se afla la Roma.

Semnificatia numelui Ioan

Ioan este nume iudaic: "Iohanan" prescurtare din Iehohanan" si inseamna "Dumnezeu s-a milostivit". 

fragmente preluate dupa sursa: crestinortodox.ro

Hramul Mănăstirii Sf. Apostol Andrei, 2013 (impresii)

    Moaştele Sfântului Apostol Andrei din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Dobrogea, au fost aduse la Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei din Durleşti, R.Moldova, în data de 11 decembrie, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teodosie. Cu aceasă ocazie, la mănăstire a fost oficiată Sfânta Liturghie în data de 12 decembrie, iar la ora 12.00 s-a  organizat  Drumul Crucii cu Sfintele moaşte, prin localitate. 

ÎPS Mitropolit Petru al Basarabiei

    Astăzi, 13 decembrie, deoarece se sărbătoreşte hramul Sfântului Apostol Andrei la mănăstire,  am avut ocazia să merg acolo şi să mă închin şi eu, să particip la Slujba Arhierească oficiată de un sobor de preoţi din ţară şi de peste hotare în frunte cu Înalt Presfinţitul Mitropolit Petru al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

   Slujba m-a inspirat, mi-a adus multă pace în suflet şi credinţă. Mare mi-a fost bucuria să văd faptul că Sfânta Liturghie se oficiază în biserica nouă. Desigur, deocamdată biserica nu este pictată în interior, si mai este mult de muncă la tencuiala zidurilor din exterior. Totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi strădania fiecăruia dintre noi, creştinii, va fi finalizată şi această divină lucrare. Apoi, m-am bucurat la gândul că, odată cu aducerea Moaştelor Sfântului Apostol Andrei în Moldova, a căzut zăpada.

Moaştele Sfântului Apostol Andrei

    Deşi în biserica nouă azi a fost frig, totuşi nu l-am simţit atât de acut, pentru că a fost o atmosferă de bucurie duhovnicească prezentă în fiecare suflet acolo. Erau şi copilaşi foarte mici care au dat dovadă de stoicism veritabil, rezistând până la sfârşitul Liturghiei. 

   

   După predica Înalt Presfinţitului Mitropolit Petru al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, ne-a felicitat părintele stareţ, Arhimandrit Andrei, spunându-ne, de asemenea, cât de uşor i-a fost să treacă hotarul cu sfintele moaşte în Moldova, la gândul că Sfântul Andrei şi-a dorit să vină aici. Şi noi, creştinii, îi dorim prezenţa la fel de mult, el fiind iubitul Apostol al neamului nostru ce ne-a încreştinat de la începutul veacurilor. Părintele s-a mirat, de altfel, şi de evlavia vameşilor, atât de o parte, cât şi de alta, faţă de Sfântul Andrei, pe care l-au primit şi l-au cinstit cum se cuvine. 

     După cuvintele de încurajare şi felicitare, ne-am închinat cu evlavie Sfântului Andrei, am fost miruiţi, după care am fost invitaţi la o agapă creştină. 

     Racla cu Sfintele moaşte se vor afla la Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei din Durleşti până în data de 18 decembrie.

sursa: hristosanesti.blogspot.com